luni, 10 septembrie 2012

Poeziile de dragoste mereu vor fi la fel,doar personajele se schimba


Si noapte de noapte mi-e tot mai greu s-adorm,
In ale mele ganduri tot mai mult tu te strecori.
Si-mi fac iluzii la noi doi;
Sperante,vise,devin tot mai maro;
Cand cu frica ma gandesc la viitor,
La cum voi fi,cum voi trai,
Fara a ta dragoste,cum voi supravietui.

O melodie pe zi


Melodia asta e atat de vesela,iti transmite o stare pozitiva :X!

miercuri, 5 septembrie 2012

Ganduri


SI asta sunt eu :)!



Nu cunoastem pe nimeni cu adeavarat.

  Asta-i adevarul.E imposibil sa te stie cineva exact asa cum esti,sau sa ajungi sa cunosti pe cineva cu adevarat.Suntem niste fiinte in continua schimbare.Schimbarile se produc fie ca vrei,fie ca nu.Nici noi nu ne cunoastem .N-ati observat ca cel mai e greu e sa te descrii pe tine?E un lucru care ar trebui sa-i puna pe ganduri,pe acei oameni care fac analiza mai mult persoanelor din jur ,decat sa-si faca o continua analiza personala!

O melodie pe zi :x

Ador noua melodie a Antoniei !

luni, 3 septembrie 2012

In spitale nu mai e dreptate morala.

Tocmai ce-am venit de la spital.A avut bunicamea niste probleme si a trebuit sa ne ducem cu ea.
M-am intors de-acolo doar cu o mie de nervi si multa,multa energie negativa.Trec ai naibii de doctori si asistente pe langa tine ca si cum n-ai fi acolo.Pan' acum e ok ,dar cand incep sa-ti zica ca au multe urgente si ele stau la receptie cu curu pe scaun ,stand la o mica barfa,isi mai aprind o tigare spunand ce pofte mai au si mai  apare cate-un doctor care se da mai mult sau mai putin la cate-o asistenta cu o glumita si o atingere pe ici pe colo nu mai e mult si incepi sa simti cum sute de nervi iti urca la creier si-ti e tot mai greu sa stai intr-un loc ,oprindu-ti cu greu sutele de  cuvinte care nu mai pot fierbe in tine.Pana la urma m-am enervat rau de tot cand am auzito si pe bunicamea ca se simte tot mai rau si m-am plimbat putin uitandu-ma sa vad daca vine vre-un doctor s-o ajute .....Da de unde????
               M-am dus la ele si o mie de cuvinte nu se mai opreau din mine ,asta pana cand matusimea m-a scos afara,suparata de circul facut.NU regret nimic...sunt sigura ca toti aflati acolo gandeau la fel ca mine ,doar ca nu aveau curaj sa le spuna.